Romanta cheii

Cheia ce mi-ai dat aseară –
Cheia de la poarta verde –
Am pierdut-o chiar aseară!…
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară –
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic –
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare…
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
https://Versuri.ro/w/sdy1
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.

Şi m-am coborât pe scară…
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns –
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!… Emfatic, expresiv, plastic, ion Minulescu a oferit posteritãţii o bogatã metamorfozã poeticã a experienţei sale personale, transpusã sub semnul unui simbolism tardiv care i-a format reputaţi de ”maestru simbolist” (Ion Trivale), ”adevãratul stegar al simbolismului” (Eugen Lovinescu) sau ”agentul cel mai activ al simbolismului înainte de rãzboi” (Serban Cioculescu). Poezia sa etericã încã mai reuşeşte sã câştige admiraţia cititorilor, prin dinamica şi accesibilitatea sa.

Repere ale simbolismului

Simbolismul românesc, pânã sã atingã faza de maturitate odatã cu marele poet, a fost mai întâi precedat de câteva încercari de redefinire a lirismului. Era mai mult o idee care îşi aştepta reprezentantul. Originea poeziei simboliste stã sub semnul încercãrilor de eliberare de sub ”tirania” poeticã a lui Eminescu, care obligã poezia de dupa el sã stagneze în epigonism. Doar Macedonski impune o metamorfozã poeticã care se voia a fi în opoziţie eminescianã. Dimitrie Anghel trãieşte drama de nu-şi publica primele poeme, prea sufocate de eminescianism. Simbolismul apare ca o nevoie de individualizare, ”singurul fel de a nu muri de eminescianism” (Felix Aderca). Dar noul curent este totuşi nevoit sã se revendice de la Emiescu, pentru cã el oferã poeziei ulterioare atât şuvoiul liric, cât şi necesitatea redescoperirii.

Minulescu se prezintã ca un poet al tuturor, nu doar al elitelor, aşa cum s-a erijat Macedonski. Are o liricã dinamicã, lipsitã de orice sterilitate, cu o preferinţã vãditã pentru trãiri, nu pentru concepte. Renunţã la polemicile de cenaclu şi la speculaţiile teoretice, el se adreseazã agorei  însetate de poezie. Simbolul este însã prin definiţie ceva ascuns, doar sugerat prin anumite imagini difuze. Cum se împacã simbolul cu dorinţa de comunicare a autorului? Menţinând un cod, dar unul lejer şi seducãtor prin eufonie şi coloraturã. Se strãduieşte sã menţinã deschis orizontul imaginii. Tehnica sa poate fi privitã ca un fel de dizidenţã in interiorul simbolismului.

Simbolul devine alegorie, imaginile se succed dinamic, nu difuz, sinesteziile şi corespondentele sunt speculative, misterul nu are sens în sine, ci ca un pretext de efecte retorice. De altfel opera sa stã sub auspiciile zodiei retorice, are o acusticã deosebitã, o magie bazatã pe sonoritate. Melodia este la el simbol. Un simbol al personalitãţii sale, care trebuie sã se exprime, nu sã rãmânã interiorizatã.

Are o prezenţã misionarã (”Dar poarta a rãmas închisã la glasul artei viitoare”), care vrea sã se facã înţeleasã. Necesitatea comunicãrii şi de depãşire a alienãrii se regãseşte şi în eroticã:”Sa-mi împietreşti pe veci minciuna neprihãnitelor iubiri”. Minciuna este obiect poetic principal:”Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic/ De ce mã minţi?”. Poetul vrea sã scape de ”fantoma celui din urmã ne-nţeles”, nevoie pe care o traduce in obsesia autoexprimãrii. Nu împãrtãşeşte estetica tãcerii, ca terapie:”Prin care lumi trãişi coşmarul nepovestitelor poveşti?” Tãcerea este mascatã şi de cultivarea tainei, enigmei, într-un mod paradoxal pentru cã ele funcţioneazã nu atât ca elemente absconse, ci ca refugii în faţa non-comunicãrii. Misterul este mai mult exploatat decât savurat.  Simbolismul neortodox minulescian mizeazã pe obsesia comunicãrii. Poezia sa, de o muzicalitate plasticã, capteazã în mod spectaculos, mai ales prin structurã decât prin versul în sine.  Nu are sens decât dacã prin ea se creeazã un dialog cu audienta. Chiar şi solilocviile sunt tot o formã de dialog, romanta reprezentând comunicarea nostalgica cu parteneraul absent. Prin tot felul de efecte sonore şi cromatice, cititorul este în permanenţã invitat sã participe la actul de creaţie.

Minulescu îşi închipuie lumea ca teatru, eul liric fiind mai mult un personaj într-un spectacol, un actor care ”pare/ cã-ndurerat ca Prometeu/ E mort de mult”, dar ”tot nu moare”. Minulescu este un personaj care se confeseazã reîmprospâtând, de pildã, mijloace tradiţionale precum romanţa. Şi dacã se hrãneşte atâta din tradiţie, care mai e revoluŞi dacã se hrãneşte atâta din tradiţie, care mai e revoluţia? Reestetizarea, simpatia socialã, o sensibilitate împãrtãşitã. Harana sa poeticã pariziana o adapteazã fondului autohton. Încercãrile de escapadã ca fugã de cotidianul anost capãtã la Minulescu valenţa nevoii de redescoperire spiritualã. Poetul nu vrea sã rãtãceascã la nesfârşit, rãmânând ataşat de bazarul sentimental balcanic. ”Si bricul alb/ Sfâşie-n douã covorul apelor albastre/ Lãsând în umra lui o dârã de spumã creaţã/ Ce se întinde/ Ca şi o punte nesfârşitã/ Pe care sufletele noastre/ Se vor întoarce-acasã-n ziua/ Când uraganele ne-or vinde”.

Pe fondul local Minulescu rãmâne antifilistin, antitradiţionalist, pentru cã deschide calea unei noi sensibilitãţi, care este socialã, teatralã, stilisticã. Reabiliteazã lirismul comun şi pentru cã romanta devine la el un soi de program de comunicare în stil impresionist, ”jovial şi expansiv, revãrsat şi bonom, cu clipiri şirete şi complice” (Serban Cioculescu). Dincolo de stilizãrile şi ornament aţiile autohtone ale poeziei, Minulescu reuşeşte sã îmbine accentele livreşti, mai cerebrale, occidentale, cu senzualitatea si pitorescul contemplativ balcanic.

Este contemplativ, dar la modul extravertit. Observaţiile stilizate care ating desãvârşirea pateticã la Bacovia capãtã o alurã ludicã la Minulescu, dar şi dinamicã:”Verzi strofe de mãtase se-ascund ca şi sub ploeape/ Nu flori, ci ochi…”, care devine în cele din urmã unitarã:”Monocromie verde/ Munţii şi brazii par de mucava…”. Ce ne propune Minulescu este o jubilaţie esteticã, în sensul atitudinii pornite la ”Literatorul”.

Asociaţiile, percepţiile plurale, nu sunt atât un produs al eului liric, cât al jocului dialectic. Are o viziune caleidoscopicã, lumea este un decupaj. ”Pe trotuarul negru felinarul deseneazã/ O enormã violetã/ Violetã cu umbrela japonezã/ Ce-ncadreazã/ Chipul ei oval şi palid/ De nocturna şi cochetã/ Magdalenã”. Ochiul fabrica în permanenţã tablouri. Relaţia dintre picturã şi poezia sa este una intimã, pictura având rolul unui excelent stimul. Experienţa plasticii şi acusticii îl readuc în focarul iradierii simboliste. Pe scurt, putem trasa drumul poeziei astfel:mai întâi fervoarea misionarã, psihologia de grup, apoi singularizarea îmbinatã cu teatralitatea, pentru a ajunge la un fel de pantomimã, simţirea unei epuizãri şi încercarea de altfel de literaturã. O ultimã remarcã:existã la Minulescu o notã de clasicism parodic, exprimat prin parodieri ale recuzitei clasice din temple, statui, personaje mitologice. Cultul modelelor devine problematic, dar visul vârstei de aur rãmâne:”E-atât decor/ Si-atâta feerie/ Cã iambii si troheii altro vremi/ Reînvie subterana tragedie/ Si doliul semizeilor ce mor”. Timbrul poetic minulescian este unul extrem de personal. Este singular şi astfel dorea sã fie perceput, la modul cel mai emfatic:”Mã întrupez în al veciei şia-l imensitãţii Domn!”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: