Poliţistul care a inspirat personajul comisarul Moldovan, unul dintre cei mai odioşi criminali ai României postbelice

Maşina de propagandă a regimului comunist din România postbelică a creat un erou dintr-un poliţist bucureştean a cărui aură încă mai dăinuie. Cercetările istorice au arătat că poliţistul a fost, de fapt, un criminal

În 1972 a fost lansat filmul „Cu mâinile curate”, regizat de Sergiu Nicolaescu, care avea să explodeze în scurt timp ca un „succes de box-office”. Succesul peliculei a determinat producerea unei mini-serii, continuate de acelaşi regizor cu „Ultimul cartuş” (1973), „Un comisar acuză” (1974), „Revanşa” (1978), „Duelul” (1981) şi terminate abia în 2008, cu filmul „Supravieţuitorul”.

„«Cu mâinile curate» deschide celebra serie a policierurilor lui Sergiu Nicolaescu. Acţiunea se desfăşoară în 1945 când, pe fondul războiului şi al sărăciei tot mai accentuate, în ţară nivelul criminalităţii atinsese cote alarmante. Roman (Ilarion Ciobanu) este un proaspăt poliţist, fost comunist ilegalist, numit la conducerea uneia dintre cele mai «fierbinţi» secţii de poliţie din Capitală. Lipsit de experienţă, el apelează la ajutorul comisarului Miclovan (Sergiu Nicolaescu), un poliţist cu metode neconvenţionale şi cu o afecţiune fără limite faţă de revolverul său Smith&Wesson. Cu scene de acţiune şi cascadorii în stil hollywoodian, «Cu mâinile curate» e un film care entuziasmează şi amuză la fel de tare ca acum aproape 35 de ani şi care a creat personaje de neuitat din care îi amintim doar pe Semaca şi Lăscărică”.

Poliţistul care a stat la baza personajului comisarului Miclovan, devenit Moldovan începând cu următorul film din miniserie, a trăit în realitate şi poartă numele de Eugen Alimănescu. A fost angajat în 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei, iniţial ca informator plătit. Provenea din mediul interlop al Capitalei, iar situaţia în Bucureştiul

postbelic era dezastruoasă. Crimele, violurile, tâlhăriile şi furturile erau infracţiuni la ordinea zilei. Majoritatea erau comise de către soldaţii Armatei Roşii, care acţionau în grupuri restrânse şi organizate. Abuzurile uriaşe comise de către sovietici i-au inspirat însă şi pe interlopii români, care au început să dea tot mai multe spargeri îmbrăcaţi în uniforme militare ruseşti. 

Pe deasupra, structura Poliţiei Române se reorganiza drastic şi haotic. Profesioniştii şcoliţi şi experimentaţi în perioada interbelică erau înlocuiţi la repezeală cu oameni care arătau fidelitate noului regim, cel comunist. Unul dintre aceştia a fost Eugen Alimănescu, trecut în scurt timp în fruntea unei unităţi speciale care avea să-l facă celebru unul dintre cei mai celebri poliţişti români ai tuturor timpurilor. Intitulată „Fulger”, brigada era compusă din 22 de tineri comunişti şi avea ca sarcină „stârpirea bandiţilor şi borfaşilor din Capitală şi provincie”.

În foarte scurt timp, brigada lui Alimănescu a ajuns celebră datorită acţiunilor în forţă. Poliţistul, avansat de urgenţă până la gradul de chestor (1946) foto jos, acţiona după principiul „nu luăm prizonieri”. Mărturii din epocă ilustrează în mod cinic urmările acţiunilor poliţieneşti. Se spunea că membrii brigăzii obişnuiau să someze abia după ce trăgeau. Urmarea a fost un şir de sute de morţi lăsaţi în urmă, de obicei câteva zile pe caldarâm, în văzul altor infractori, dar şi ai oamenilor simpli. În plus, Alimănescu a alimentat nevoia de justiţie a populaţiei înspăimântată de infracţiunile fără sfârşit şi a devenit un adevărat erou naţional.

„Bandiţii şi borfaşii erau executaţi în momentul reţinerii lor sub motivul că s-au opus arestării sau în timpul reconstituirii infracţiunilor pentru care au fost arestaţi. De această dată, pretextul era că au încercat să fugă de sub escortă. Conform declaraţiei locotenentului major Gheorghe Cristescu, Alimănescu mai folosea însă şi o altă metodă: lua «oameni din Penitenciarul Văcăreşti, pe care îi împuşca». Metoda de operare a lui Alimănescu este prezentată şi de Tandin în volumul «Cazuri judiciare celebre»: «Eugen Alimănescu a găsit o metodă radicală de a scăpa Bucureştii de infractori. Cum îi prindea, el nu-l mai aresta. Îi împuşca pe loc. După care făcea raport că individul încercase să fugă de sub escortă, că nu se supuse la somaţii, că ripostase cu arma în mână şi aşa mai departe» (T. Tandin, 2009)”, scrie cercetătorul Dumitru Lăcătuşu, în articolul „Eugen Alimănescu, justiţiar sau criminal?”.

Acţiunile „comisarului de fier”, cum a fost numit în epocă, erau susţine discret de către ministrul de Interne, Teohari Georgescu, pe care l-ar fi cunoscut încă dinainte de începerea primului război mondial.

După înfiinţarea Direcţiei Generale a Miliţiei, pe 23 ianuarie 1949, Alimănescu a fost încadrat cu gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului 4 bande din Direcţia Miliţiei Judiciare. Din această postură, a coordonat în mod direct lichidarea unor grupuri de rezistenţă din munţi, precum Ghivnici (Bucovina), Arnăuţoiu (Muscel), Gavrilă (Făgăraş), Uţă (Banat), Arsenescu (Topoloveni), Brâncuşi (Gorj), Cristescu (Severin). Acţiunile au avut loc în perioada 1949-1951 şi au presupus uciderea cu cruzime şi înhumarea în locuri ascunse a zeci de oameni care se opuneau instaurării regimului comunist.

„În vara anului 1949, într-o şedinţă la cel mai înalt nivel din cadrul Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securităţii, Gheorghe Pintilie şi adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toţi cei care făcuseră parte din grupurile de rezistenţă anticomunistă şi care fuseseră condamnaţi la peste 15 ani de închisoare să fie şi ei executaţi extrajudiciar, în condiţii cât mai discrete. Eugen Alimănescu a fost desemnat să ducă la îndeplinire aceste execuţii extrajudiciare pe care le-a dus la îndeplinire de-a lungul anului 1950: 6 membri ai grupului Spiru Blănaru, 13 din grupul maiorului Nicolae Dabija, şi peste 30 de mebri ai rezistenţei dobrogene, închişi la Gherla, Aiud şi Piteşti”, adaugă Lăcătuşu.

În plus, a schingiut şi a violat în timpul anchetelor. Unele dintre notele informative păstrate în arhivele Securităţii, citate de Dumitru Lăcătuşu, fac referire la tentativele de depistare a faimoşilor fraţi Arnăuţoiu:

A fost condamnat la închisoare pentru c-ar fi delapidat bani din conturile destinate plăţii infractorilor. În ciuda gravităţii infracţiunii, a trebuit să facă doar doi ani de puşcărie, pe care i-a executat, sub un nume fals, se pare, în lagărul pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Informaţiile culese de Stelian Tănase pentru documentarul „Gangsteri şi politişti” din cadrul serialului „Bucureşti Strict Secret” indică faptul că poliţistul n-a făcut muncă fizică, ci a fost „ascuns” într-un birou din lagăr. 

„Canalul Morţii trebuia săpat, şi erau şi alte lucrări în perspectivă, o dată ce problema mâinii de lucru nu se mai punea: rezervele erau suficiente. Printre deţinuţii politici de aici se găsea şi un criminal, Alimănescu. Fusese adus de la lagărul Midia dintre cei de drept comun, care vroiau să-l linşeze. După ce omorâse sute de borfaşi cu care operase ani de zile, intrase în securitate. A participat alături de trupele Ministerului de Interne la lichidarea mişcării de rezistenţă, la început în Banat, împotriva colonelului Uţă, apoi în Făgăraş. Dar nu a apucat s-o lichideze, pentru că a fost arestat. De la Ocnele Mari a ajuns la Midia, de unde a fost salvat de administraţie din mâinile colegilor de drept comun şi adus la Kilometrul 4, lângă Cernavodă”, arată scriitorul Cicerone Ioniţoiu, în lucrarea Morminte fără cruce, volumul II.

Cert este că, în anii următori, propaganda comunistă a continuat să lucreze la cultul poliţistului incoruptibil care ar fi fost Eugen Alimănescu, pe care l-au numit chiar „Eliot Ness al României”. Legenda lui Alimănescu a fost desăvârşită de seria de filme propagandistice creată de regizorul Sergiu Nicolaescu şi încheiată abia în anul 2008, cu pelicula „Supravieţuitorul”, a cărei acţiune este plasată după ieşirea din lagăr a maiorului de Securitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: