Jurnal de Vodevil Politic 149-Până unde se va ajunge cu protestele?

De patru zile se protestează în toată țara. Numărul participanților din marile orașe a mai scăzut, nu cu mult, în schimb revolta s-a întins tot mai tare. S-a ajuns la acțiuni în orașe pe care evenimentele din 1989 nu le-au zdruncinat sau nici măcar nu le-au atins. Marți seara, după datele oficiale, erau marșuri de protest în 71 de orașe ale țării, iar numărul acestora continuă să sporească. Și dacă la început obiecțiile vizau restricțiile cu ora de închidere a magazinelor, cu interzicerea deplasărilor după ora 20, acum paleta nemulțumirilor este mai mare.

Se strigă împotriva guvernului, pe care protestatarii îl consideră vinovat de ceea ce se întâmplă în România. Pare că toți și-au adus aminte de insatisfacții mai vechi, pe care acum le pun pe tavă. Salarii mici, fără perspective de creștere, pensii blocate la nivelul lui decembrie 2020, alocațiile copiilor de asemenea blocate, singurele creșteri fiind doar ale prețurilor și serviciilor.

Toarnă gaz pe foc

Se scandează împotriva doctorului Raed Arafat și i se cere demisia. Nu are importanță că șeful lui ierarhic este Lucian Bode, ministrul de Interne, lumea îl vrea jos împreună cu Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. De Bode, jupânul polițiștilor și al jandarmilor care dau amenzi ca la concurs, nu se pomenește. În egală măsură, i se cere demisia și lui Florin Cîțu și a întregului guvern. Este paradoxal cum, în numai trei luni de la instalare, un guvern să fie somat să plece. În pofida faptului că sunt analfabeți funcțional, săraci și huligani, după cum îi cataloghează guvernanții, românii din stradă au înțeles cine îi conduce și nu mai vor să participe la acest experiment politic eșuat.

Este un eșec sub semnătura lui Iohannis. Reacția celor de la putere depășește limitele înțelegerii. Sunt nereprezentativi, spunea Anca Dragu, președintele Senatului, referindu-se la numărul mic, dar mai degrabă, cred eu, la extracția socială colorată a nemulțumiților. O asemenea apreciere nu este de natură a calma spiritele, ci de a le menține aprinse, ațâțând vâlvătaia. Până când?

Care este capătul?

Până în momentul de față, nimeni din guvern nu a venit în întâmpinarea protestatarilor. Nu au fost invitați la o negociere cât de mică sau cel puțin la un banal dialog, pentru a înțelege despre ce este vorba. De aproape o săptămână, zeci de mii de oameni se plimbă noaptea pe străzile orașelor mari și mici și, dincolo de reporterii tv, nimeni nu îi întreabă ce vor. În schimb, politicienii se reped la declarații, neavând rețineri în a-i face fasciști, xenofobi, rasiști. Este cea mai proastă modalitate în a se apropia de nemulțumiți. Sau, cine știe, poate că nici măcar nu intenționează asta.

Puterea este convinsă că stăpânește situația și, din când în când, le trage șuturi care, în realitate, nu prevestesc nimic bun. Atitudinea de frondă a guvernanților și aroganța lor nu au cum să ducă la o detensionare a situației. Dimpotrivă. Protestele se pot întinde la nesfârșit. Pot deveni violente, voit sau nu. Îndreptățit, dar și încăpățânat, românul nu va ceda și va merge până la capăt. Care este capătul însă?

Tragere de timp

Coaliția de guvernare dă vina pe Partidul pentru Unirea Românilor că ar fi organizatorul acestor acțiuni de revoltă. Liderii formațiunii susțin că nu au niciun amestec, partidul fiind doar participant alături de ceilalți oameni. Dar era un prilej pe care USR să-l fructifice. Și probabil nu este singurul partid căruia lucrurile îi vin ca turnate. Așa s-a ajuns la afirmația că este o mișcare de protest fascistă, xenofobă și rasistă, deși conținutul ei este cu totul altul. Că economia se prăbușește continuu, că măsurile de protecție împotriva răspândirii pandemiei sunt aiuristice, că nivelul de trai scade tot mai mult sunt elemente care nu au legătură cu AUR și cu  tendințele rasiste sau fasciste ce i se impută. Aici este vorba de altceva, dar coaliția de guvernare nu vrea să recunoască. Ar însemna să-și asume diletantismul și efectele lui, respectiv demisia. Protestele pot continua încă multă vreme. Fie se vor dilua, fie vor genera pacea urmărită de Iohannis prin alcătuirea unei noi echipe guvernamentale. De data aceasta fără USR. Ceea ce nu va însemna că va fi mai bine. Este doar o tragere de timp, fără să se rezolve ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: