Festivalul International Johann Strauss, incepe in data de 17 August 2021

Cea de-a XVIII-a Editie a Festivalului Johann Strauss duce mai departe traditia muzicii caracteristice secolului XIX din Viena Imperiala, printr-un Concert Extraordinar sustinut de Orchestra Simfonica a Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta marelui dirijor Horia Andreescumarti, 17 August, incepand cu ora 18:30.

Festivalul Johann Strauss ne va incanta atat prin valsurile si marsurile traditionale, cat si prin celebrarea a 140 de ani de la nasterea marelui compozitor George Enescu, sarbatorit in 2021 in Romania si in intreaga lume.

Festivalul Johann Strauss va raspandi stralucirea si fastul Vienei in inima Bucurestiului incuranjandu-ne sa sustinem cultura, sa iubim frumosul, sa traim muzica!

Ateneul Roman, care nu intamplator figureaza ca monument emblematic al Capitalei, a fost ales ca locatie pentru cea de-a XVIII a editie a Festivalului Johann Strauss. Sub cupola Ateneului Roman, ecoul muzicii Orchestrei Filarmonicii George Enescu se va transforma intr-un spatiu deopotriva elitist si monden.

De peste 150 de ani, Orchestra Simfonica a Filarmonicii „George Enescu” da pulsul vietii muzicale romanesti. Orice aparitie a orchestrei inseamna un spectacol. Primul ansamblu instrumental al Filarmonicii se prezintă dezinvolt, matur, echilibrat, plin de imaginatie si cu un spirit artistic deopotriva profesionist si energic, care face loc iesirilor la rampa ale membrilor orchestrei. Fiecare partida se etaleaza atunci ca o replica in miniatura a grupului unitar si la final poti pleca acasa pastrand in amintire un solo memorabil.

Jurnal de Vodevil Politic 158-După „Prostănacul” urmează „Prostălăul”?

Este ultima veste care străbate din mediile politice. Klaus Iohannis are toate șansele ca din toamna anului viitor să fie numit secretar general al NATO. Dacă puzzle-ul din care acum lipsesc niște piese se va întregi, avem următorul tablou: După „Prostănacul” urmează „Prostălăul”.

La vremea presupusei numiri, Iohannis va fi încă președintele României. Renunță la funcție pentru a o primi pe cealaltă? Nu merge, numai scenariștii proști de-a dreptul își pot imagina așa ceva. Interesele de a fi ținut în continuare președintele României sunt mai mari decât cele ale propulsării în funcția de șef al NATO. Apoi, nu poate deține simultan ambele posturi. Nu există așa ceva, secretarul general al NATO a fost secretar general și atât, fără să existe funcții complementare. Mai mult, din 1952, de când s-a înființat, NATO nu a avut la conducere niciun șef de stat.

Nu știu cât de întâmplătoare ar fi propunerea și ulterior numirea lui în funcție. Luând în calcul prestația lui ca președinte al României, nu poți să nu ai în vedere performanțele. Ca și „Prostănacul” Geoană, nici Iohannis s-a remarcat cu nimic acasă, abia de a reușit cu chiu cu vai să dea drumul unui proiect de țară, și ăla vechi și obosit. În schimb, Klaus s-a făcut cunoscut prin obediența față de Uniunea Europeană (alt punct comun cu Geoană țopăilă), prin cumințenia aproape umilă cu care executa orice indicație venită de la Bruxelles. Spre deosebire de alți președinți, Iohannis nu a negociat la sânge vreun interes național, nu a dat cu pumnul în masă pentru a obține și altceva dincolo de ceea ce impunea Europa. Mergând pe acest profil, nu știu cât de potrivit este pentru funcția de secretar general NATO.Poate ar fi,potrivit,manusa,dar ce pacat,ca N-A FACUT ARMATA si deci este o STIRE FALSA,ca sa mai avem subiecte,de Radio-Sant.

Jurnal de Vodevil Politic 157-Europa,HAI SICTIR!

Hai că am terminat cu România Educată. Cine a înțeles despre ce este vorba, merge la fără frecvență. Cine nu, treaba lui. Cine și cât se educă? Da’ pe cine interesează? Și, ca să nu aibă goluri de producție în gândirea metalică, Iohannis a mai ouat o dezbatere națională. Viitorul Europei!

Dacă ar fi vrut să afle ceva, Iohannis ar fi trebuit să ceară ca dezbaterea să se țină în piața publică. Altminteri, el cu ai lui vor avea doar o șuetă pe idei dinainte știute și prestate până la plictis. „Preşedintele României se va referi la temele de interes pentru dezbaterea la nivel naţional asupra viitorului Europei, un proces care se doreşte a fi în primul rând un dialog cu cetăţenii europeni. Obiectivul major al dezbaterii privind viitorul Europei va fi acela de consolidare a proiectului european în beneficiul tuturor cetăţenilor”, precizează Administrația Prezidențială.

Mă simt băgata în seamă. Mă cutremur de importanța care mi se dă. Dar cel mai tare mă cutremur de râs. În condițiile în care o bună parte din cetățenii acestei țări își doresc o ieșire grabnică din Europa, să vii să ții prelegeri despre consolidarea proiectului european mi se pare o insultă. Pe cine interesează o Europă ruginită, cu termenul de folosință depășit? Inițial Uniune Economică, Europa a ajuns o Uniune de concepte politice periculoase, o Uniune de promisiuni ce nu se vor realiza vreodată. Este o Uniune a păcălelii și a minciunilor în care lumea nu a vrut să intre, dar a fost târâtă de conducători care acționau la comanda politică a celor deja instalați în vârf. Europa care dădea tuturor, acum dă pe alese și ia cu ambele mâini. Este o Uniune a șantajului, a restrângerii dreptului de a gândi singur și liber. Este o Uniune în care dai grâul ca să primești aluatul congelat. Este o Uniune care a luat totul, iar acum îți dă înapoi aceleași lucruri, dar la preț de nouă ori mai mare. Este o Uniune pe care Iohannis o pupă în dos ca să-și conserve o funcție după ce aici, în țară, nu va mai fi nimic. Hai sictir, nesimțiților! Proiect european? Luați-l pe al meu, e cel mai bun: HAI SICTIR,EUROPA!

Jurnal de Vodevil Politic 156-Iohannis lansează proiectul „Educația cârpită”

Este tot ce a putut să realizeze după aproape șapte ani de mandat și cinci ani de discuții pe seama „României Educate”. Iohannis risca să părăsească Palatul Cotroceni fără ca în urma lui să rămână vreun proiect de țară. Trecerea lui prin istoria modernă nu avea șanse să fie marcată de un program important dacă nu repunea pe tapet un proiect vechi și obosit, pe care a încercat să-l resusciteze. Nici de data aceasta nu a avut noroc. „România Educată”, proiectul inițial, a fost băgată la reanimare și, după operații și perfuzii,  cu greu a fost sprijinită de marginea patului. Pe ușa salonului scrie în continuare „România Educată”, dar în interior zace „Educația cârpită”.

Ceea ce nu a reușit în cinci ani de când a anunțat proiectul, Iohannis crede că a rezolvat în trei zile de discuții. În realitate, nu a rezolvat nimic. Și nici nu va avea cum să o facă pe viitor, pentru că „România Educată” nu numai că este departe de ceea ce ar fi trebuit să fie, dacă e să ne ghidăm după titlu, dar nu spune nimic concret. Nu are conținut, e lipsită de soluții și conține doar frânturi de idei. Este o educație peticită, dar cusută cu fir de aur, pentru că tot ce iese din gura președintelui este de o valoare inestimabilă.

E prea de tot!

Cinci ani și 10.000 de oameni implicați în proiect. Cinci ani și peste 8.000 de respondenți la consultările online. Cinci ani și peste 1.200 de participanți la dezbaterile regionale. Șapte grupuri tematice și peste 80 de evenimente organizate de alte părți interesate. Atâta cheltuială de forțe și bani ca să aflăm ce? Că elevii au voie să schimbe liceul în care învață în baza unor examene de diferență. Iohannis, e prea de tot! Asta era problema din cauza căreia școala românească șontâcăia?

Pentru asta a fost nevoie de trei zile de dialog cu partidele, specialiștii din învățământ și societatea civilă? Problema s-ar fi putut rezolva printr-o reglementară ministerială, dar trebuia creată impresia că doar președintele a  venit cu soluția salvatoare. De aia sunt elevi care cred că Baba Novac a fost femeie? De aia scriu Ana I. Pătescu? Că nu descoperise Iohannis posibilitatea de a se transfera la alt liceu?

Sărăcia, mai tare decât Istoria

Niciun cuvânt despre abandonul școlar și cauzele lui. Nicio vorbă despre sărăcia lucie din mediul rural, fapt ce duce la renunțarea la învățătură. Copiii au de ales. Ori nu mai fac școală, pentru a-și ajuta părinții acasă sau la muncă pe câmp, ori abia de termină cinci sau șase clase. Pentru a merge cu oile la păscut nu au nevoie de mai mult. Degeaba anunță Iohannis că se vor construi 2.500 de școli cu banii veniți prin Planul Național de Reziliență și Redresare, că se vor dota 10.000 de laboratoare școlare și se vor mobila 75.000 de săli de clasă. Cine se va îmbulzi în ele, din moment ce la țară sărăcia e mai puternică decât Istoria sau Matematica, din moment ce lipsa perspectivelor după absolvire doboară intenția sau dorința de a învăța? Apoi, o Românie în care se pune accentul pe învățământul online, dar fără a exista minimul de dotări necesare, nu se mai poate numi educată. Va fi doar o țară cu educație cârpită pe ici pe colo.

Schimbarea de titlu

Ce mai descoperit Iohannis? Că bacalaureatul rămâne obligatoriu și că, fără promovarea acestuia, nu se poate avansa la învățământul superior. Chiar își bate joc de noi sau atât îl duce mintea? Când a fost vreodată altfel? Era nevoie de cinci ani de discuții cu mii și mii de participanți pentru a se ajunge la lucruri dinainte știute? Sau era nevoie de un consens politic, cu partide convocate la Cotroceni, cu tam-tam în presă, pentru a lăsa impresia unei consultări naționale serioase, pe care numai el o putea realiza? Vreo schimbare de esență? Vreo evoluție? Vreo inovație pentru a face programa școlară mai flexibilă și mai atrăgătoare? Nu. Singura schimbare a fost de titlu. Din „România Educată” în „Educația cârpită”. În fond, la ce te poți aștepta de la un profesoraș care abia a smuls un 7 la definitivat, dar care acum are pretenții de reformator al învățământului?

Jurnal de Vodevil Politic 155-Grandomania ingroapa Romania

Din nou Florin Cîțu este cel mai important om din stat. Din nou este personajul cu cea mai mare detentă politică. Iar este omul fără de care PNL nu-i regăsește drumul către casă. Iar este omul care schimbă tot. Nu se știe și dacă va reuși să pună altceva în loc.

„Trebuie să alegem să ne păstrăm tradiţiile şi valorile liberale, dar trebuie să ne aducem aminte că Partidul Naţional Liberal este cel care a modernizat România. Acum 100 de ani, dar trebuie să o facă din nou. (…) Partidul Naţional Liberal o face, avem această datorie să modernizăm România, nu să stăm ancoraţi în trecut. România se schimbă, Europa se schimbă, mai avem să schimbăm Partidul Naţional Liberal şi îl schimbăm după 25 septembrie, anul acesta”, bubuie el din tobe și alămuri pe străzile politicii.

Asta cu schimbarea partidului mi-a plăcut cel mai mult. Nu prea văd însă ce ar putea pune în loc? Un partid de cucernici care nu ies din cuvântul Domnului la porunca „Să nu furi”? Și apoi, cum să schimbi partidul împotriva voinței lui? Liberalilor le este bine așa, cu păcatele lor, cu învârtelile lor și eventual cu contractele unde, în locul semnăturii, scrie „Doamne ajută!” Dacă iese rău, ei nu au nicio vină. N-au semnat nimic. Dumnezeu nu că nu ar vrea să-i ajute, dar era plecat la stațiune.

Dar de ce să schimbe partidul tocmai acum, când lumea s-a obișnuit cu el? E un partid bun, care a umplut țara de kiwi și maracuya, ca să fim fericiți. Că noi ne repezim tot la cartofi Cîțu n-are nicio vină. Nimeni, mai bine ca liberalii, nu-ți ține banii la păstrare. Adică nu ți-i dă. Îi pune deoparte pentru când vei avea nevoie. Și când te duci să-i iei, îți pune că nu mai sunt. Și ce să faci cu ei, pe vremurile astea? Să cumperi mango, când guliile sunt mai bune? Trebuie făcută o modernizare, are dreptate. Avocado va fi ambalat altfel, la fel și ananasul. Și fraierul trebuie ambalat în folie, să nu se murdărească pe mâini când pune cartofii în plasă. Cartoful rămâne așa, nu e cazul de schimbare. Ca să fie mulțumit și Ion I. Brătianu, fondatorul Uniunii Liberale Brătianu. Și să nu zică omul că i-am stricat lozinca politică născută de „Cațavencu”: „Cetățene fii atent, dau cartofi și bag curent!”

Jurnal de Vodevil Politic 154-De ziua ei,America a chemat slugile la PARASTAS

L-am văzut pe Iohannis. Și pe Orban. Și pe Cîțu. Și pe alții ca ei, dar tot slugi se numesc, indiferent cât de tare le-ar sări țandăra. Slugi, pentru că numai servitorii stau separat de stăpâni, să nu se amestece și să nu mai știe lumea cine-i cine.

În mod tradițional, SUA își serbează ziua națională pe 4 iulie, în toată lumea. 4 iulie cade duminică, dar nu mai contează. Yankeii s-au grăbit și, întrucât și pe 1 iulie e zi cu soare, de ce să n-o facă atunci? Din punctul meu de vedere, pot să serbeze oricând. Și de Paștele Bizonilor, și de Rusaliile indienilor din rezervații, și de Ziua Curcanilor Salvați de Satâr. Or fi vrut să spună că e Ziua Națională totuși. Nu mi s-a părut. A fost un parastas, căci doar atunci se dă pomana înainte. Asta e tradiția românească, la nouă luni, la an, la anul și la mulți ani. Dar tot înainte.

Atmosferă de sărbătoare, toți erau prieteni cu ei și ei cu cine aveau în program. Discursuri frumoase, înflăcărate, în care fiecare mulțumea celuilalt pentru orice voia el. Ei ne-au mulțumit pentru colaborare, pentru că le-am cumpărat fiarele vechi zise și arme și pentru că le-am băgat în visterie 2 miliarde de dolari. Noi le-am mulțumit pentru sendvișuri, pentru peluza moale și pentru că faptul că nu a plouat. Cred însă că adevărata sărbătoare va fi duminică pe seară, când nu se vor mai amesteca de-a valma cu slugile. Vor fi ei cu ai lor, nederanjați de noi și nu vor mai trebui să zâmbească protocolar, mimând dragostea și bucuria întâlnirii. Dacă ne-ar fi prieteni adevărați, ne-ar spune că au organizat petrecerea mai devreme pentru că Iohannis este dat în consemn la ciorba de perișoare din familie. Și apoi, dacă duminică tot e în București, cum să se întoarcă de la Sibiu? Câte căi ascunse are diplomația, chiar mă cutremur.

Internationala COMUNISTA-Versuri

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
https://Versuri.ro/w/50k1
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cît e cald!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Ţărani şi muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfînt.

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim! https://www.youtube.com/watch?v=5DrQ-c_ps6E&ab_channel=C%C3%A2ntecePatriotice%7C%D0%9A%D1%8B%D0%BD%D1%82%D0%B5%D1%87%D0%B5%D0%9F%D0%B0%D1%82%D1%80%D0%B8%D0%BE%D1%82%D0%B8%D1%87%D0%B5

Jurnal de Vodevil Politic 153-Prostia care acoperă scandalul

Ce atâta burzuluială cu justiția și cu schimbările pe care vrea să le facă? Vrea și ea să zvârle peste gard Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție și nu poate. S-au repezit toți asupra ei, asupra ministrului și a conclavului de apărători, taman când era să-i iasă figura. Și nu este singura tăvălită.

Nu poate să facă puterea o mișcare că gata, sare lumea. Sare opoziția, sare aliații ei, sar comentatorii care mai deștepți, care mai puțin deștepți. Când se lasă seara, năvălesc analiștii la televiziuni și iau la bani mărunți prestația politică. A vrut puterea să-și facă o bucurie și să o dea afară pe Renate Weber, Avocatul Poporului. Abia a revocat-o că a și început iureșul. Că nu e legal, că nu e constituțional, că nu există motive. Credeți că puterea nu știa? Ba da, dar a zis că o dă afară, trecea timpul și nu se întâmpla nimic. Dă-i cu sesizări, dă-i cu una cu alta, dă-i și cu noul ales pentru funcție. S-au încins spiritele de zbârnâia coaliția de dreapta și toți așteptam scandalul. Nu a mai fost, sau nu a fost pe cât mizam. Altceva i-a luat locul.

S-au făcut numirile pentru TVR și Radio. Altă distracție cu scandal căruia i s-a pus perna pe gură. Tocmai când devenea interesant să afli cum o ziaristă evaluată după numărul de like-uri va conduce televiziunea publică uite cum moare și scandalul ăsta. PNL tocmai își începea apărarea și pleda pentru cauza amatoarei de funcție, când a amuțit brusc. S-a întâmplat ceva și mai tare și trebuia prezentat publicului de ageamii.

Jurnal de Vodevil Politic 152-De ce vine VALUL 4 si nu 154?

Iote, la așa ceva nu m-am gândit. De ce să vină valul 4? Fiind important, avem voie să scriem cu literă mare, Valul 4? Ar fi și o formă de manifestare a recunoștinței față de priceperea și intuiția unui geniu descoperit de Arafat și băgat în față, al cărui nume am să-l scriu cu litere mici: emilian imbri. Virusul Covid vine în valuri, ca oceanul când vrei să faci surfing. A fost Valul Iohannis & Orban, apoi Valul Tătaru & Arafat. Am avut și Valul Mihăilă, pe care eu nu l-am simțit. Zice-se că a fost al treilea, dar eu eram cu ochii după spanac si stevie.Și uite cum emilian imbri renaște din valuri și ne anunță că vine și Valul 4. Deocamdată virusul este plecat, naiba știe pe unde. Că cică așa face el, pleacă exact când credeai că-l vezi. Dacă și-a făcut treaba aici, de ce să mai vină? Păi vine pen’ că după 3, firește, urmează 4. Bau! La atâta logică nu mă așteptam, ce simplu e de explicat. Aș putea să mă fac și eu savanta și să fac predicții ca un guru de virusuri. Și nu atât de virusuri, cât de valuri si de maluri. M-am uitat și în manualul de aritmetică. Într-adevăr, 4 vine după 3. Ar fi fost culmea să vină Valul 154, când noi nu am depășit Valul imbri. Apropo, primiți cu surfu’?

Festivalul Enescu 2021-Recitaluri si Concerte

Seria unor reveniri spectaculoase către bucuria muzicii clasice, în după-amiezi muzicale găzduite de una dintre cele mai frumoase săli de concert din România – Ateneul Român.

În 2021 se întorc la Festivalul Enescu muzicieni care au făcut sălile să pară neîncăpătoare în edițiile precedente. Joshua Bell și Academy of St Martin in the Fields revin pe 7 septembrie după patru ani; Ansamblul Arpeggiata, împreună cu Christina Pluhar (la conducerea muzicală) și contratenorul Philippe Jaroussky, aduc un nou program la București – La Lyra d’Orfeo; Yuja Wang apare în dubla ipostază de solist și dirijor, alături de Orchestra de Cameră Mahler, iar Maria João Pires încântă publicul cu un nou concert mozartian. Două voci care s-au aflat pentru prima dată în România în ediția din 2019 a Festivalului vor apărea din nou în fața publicului românesc, acum în companie orchestrală: sopranele Diana Damrau și Joyce DiDonato. Iar o prezență îndrăgită a Festivalului – dirijorul Vasily Petrenko – revine de această dată la Ateneul Român, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra și de violonista Julia Fischer.

Agenda Festivalului Internațional George Enescu nu este însă dedicată numai numelor consacrate, ci își propune dintotdeauna să susțină tinerii muzicieni, să acționeze ca o rampă de lansare pentru laureații Concursului de la București. Astfel, câștigătorii ediției 2020-2021 a Concursului Enescu la secțiunile vioară și violoncel vor apărea ca soliști la Ateneu în Concertul dublu de Brahms, alături de Sinfonia of London, în timp ce pianistul câștigător va urca pe scena Sălii Palatului cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin.Menționăm doar câteva din propunerile repertoriale ale seriei. Instrumentiști membri ai Filarmonicii din Berlin prezintă un program Rediscovering Enescu pe 20 septembrie; Alexandra Dariescu interpretează Concertul pentru pian de Clara Schumann (ultima dată programat în România în anul 2006); pianistul belgian Julien Libeer, un promotor fervent al muzicii lui Dinu Lipatti, interpretează Concertino în stil clasic alături de Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Bremen, iar oratoriul Patimile după Matei de Bach va putea fi ascultat pe 11 septembrie, cu Münchener Bach-Orchester und Chor sub bagheta dirijorului Hansjörg Albrecht.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe