Jurnal de Vodevil Politic 154-De ziua ei,America a chemat slugile la PARASTAS

L-am văzut pe Iohannis. Și pe Orban. Și pe Cîțu. Și pe alții ca ei, dar tot slugi se numesc, indiferent cât de tare le-ar sări țandăra. Slugi, pentru că numai servitorii stau separat de stăpâni, să nu se amestece și să nu mai știe lumea cine-i cine.

În mod tradițional, SUA își serbează ziua națională pe 4 iulie, în toată lumea. 4 iulie cade duminică, dar nu mai contează. Yankeii s-au grăbit și, întrucât și pe 1 iulie e zi cu soare, de ce să n-o facă atunci? Din punctul meu de vedere, pot să serbeze oricând. Și de Paștele Bizonilor, și de Rusaliile indienilor din rezervații, și de Ziua Curcanilor Salvați de Satâr. Or fi vrut să spună că e Ziua Națională totuși. Nu mi s-a părut. A fost un parastas, căci doar atunci se dă pomana înainte. Asta e tradiția românească, la nouă luni, la an, la anul și la mulți ani. Dar tot înainte.

Atmosferă de sărbătoare, toți erau prieteni cu ei și ei cu cine aveau în program. Discursuri frumoase, înflăcărate, în care fiecare mulțumea celuilalt pentru orice voia el. Ei ne-au mulțumit pentru colaborare, pentru că le-am cumpărat fiarele vechi zise și arme și pentru că le-am băgat în visterie 2 miliarde de dolari. Noi le-am mulțumit pentru sendvișuri, pentru peluza moale și pentru că faptul că nu a plouat. Cred însă că adevărata sărbătoare va fi duminică pe seară, când nu se vor mai amesteca de-a valma cu slugile. Vor fi ei cu ai lor, nederanjați de noi și nu vor mai trebui să zâmbească protocolar, mimând dragostea și bucuria întâlnirii. Dacă ne-ar fi prieteni adevărați, ne-ar spune că au organizat petrecerea mai devreme pentru că Iohannis este dat în consemn la ciorba de perișoare din familie. Și apoi, dacă duminică tot e în București, cum să se întoarcă de la Sibiu? Câte căi ascunse are diplomația, chiar mă cutremur.

Internationala COMUNISTA-Versuri

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
https://Versuri.ro/w/50k1
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cît e cald!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Ţărani şi muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfînt.

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim! https://www.youtube.com/watch?v=5DrQ-c_ps6E&ab_channel=C%C3%A2ntecePatriotice%7C%D0%9A%D1%8B%D0%BD%D1%82%D0%B5%D1%87%D0%B5%D0%9F%D0%B0%D1%82%D1%80%D0%B8%D0%BE%D1%82%D0%B8%D1%87%D0%B5

Jurnal de Vodevil Politic 153-Prostia care acoperă scandalul

Ce atâta burzuluială cu justiția și cu schimbările pe care vrea să le facă? Vrea și ea să zvârle peste gard Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție și nu poate. S-au repezit toți asupra ei, asupra ministrului și a conclavului de apărători, taman când era să-i iasă figura. Și nu este singura tăvălită.

Nu poate să facă puterea o mișcare că gata, sare lumea. Sare opoziția, sare aliații ei, sar comentatorii care mai deștepți, care mai puțin deștepți. Când se lasă seara, năvălesc analiștii la televiziuni și iau la bani mărunți prestația politică. A vrut puterea să-și facă o bucurie și să o dea afară pe Renate Weber, Avocatul Poporului. Abia a revocat-o că a și început iureșul. Că nu e legal, că nu e constituțional, că nu există motive. Credeți că puterea nu știa? Ba da, dar a zis că o dă afară, trecea timpul și nu se întâmpla nimic. Dă-i cu sesizări, dă-i cu una cu alta, dă-i și cu noul ales pentru funcție. S-au încins spiritele de zbârnâia coaliția de dreapta și toți așteptam scandalul. Nu a mai fost, sau nu a fost pe cât mizam. Altceva i-a luat locul.

S-au făcut numirile pentru TVR și Radio. Altă distracție cu scandal căruia i s-a pus perna pe gură. Tocmai când devenea interesant să afli cum o ziaristă evaluată după numărul de like-uri va conduce televiziunea publică uite cum moare și scandalul ăsta. PNL tocmai își începea apărarea și pleda pentru cauza amatoarei de funcție, când a amuțit brusc. S-a întâmplat ceva și mai tare și trebuia prezentat publicului de ageamii.

Jurnal de Vodevil Politic 152-De ce vine VALUL 4 si nu 154?

Iote, la așa ceva nu m-am gândit. De ce să vină valul 4? Fiind important, avem voie să scriem cu literă mare, Valul 4? Ar fi și o formă de manifestare a recunoștinței față de priceperea și intuiția unui geniu descoperit de Arafat și băgat în față, al cărui nume am să-l scriu cu litere mici: emilian imbri. Virusul Covid vine în valuri, ca oceanul când vrei să faci surfing. A fost Valul Iohannis & Orban, apoi Valul Tătaru & Arafat. Am avut și Valul Mihăilă, pe care eu nu l-am simțit. Zice-se că a fost al treilea, dar eu eram cu ochii după spanac si stevie.Și uite cum emilian imbri renaște din valuri și ne anunță că vine și Valul 4. Deocamdată virusul este plecat, naiba știe pe unde. Că cică așa face el, pleacă exact când credeai că-l vezi. Dacă și-a făcut treaba aici, de ce să mai vină? Păi vine pen’ că după 3, firește, urmează 4. Bau! La atâta logică nu mă așteptam, ce simplu e de explicat. Aș putea să mă fac și eu savanta și să fac predicții ca un guru de virusuri. Și nu atât de virusuri, cât de valuri si de maluri. M-am uitat și în manualul de aritmetică. Într-adevăr, 4 vine după 3. Ar fi fost culmea să vină Valul 154, când noi nu am depășit Valul imbri. Apropo, primiți cu surfu’?

Festivalul Enescu 2021-Recitaluri si Concerte

Seria unor reveniri spectaculoase către bucuria muzicii clasice, în după-amiezi muzicale găzduite de una dintre cele mai frumoase săli de concert din România – Ateneul Român.

În 2021 se întorc la Festivalul Enescu muzicieni care au făcut sălile să pară neîncăpătoare în edițiile precedente. Joshua Bell și Academy of St Martin in the Fields revin pe 7 septembrie după patru ani; Ansamblul Arpeggiata, împreună cu Christina Pluhar (la conducerea muzicală) și contratenorul Philippe Jaroussky, aduc un nou program la București – La Lyra d’Orfeo; Yuja Wang apare în dubla ipostază de solist și dirijor, alături de Orchestra de Cameră Mahler, iar Maria João Pires încântă publicul cu un nou concert mozartian. Două voci care s-au aflat pentru prima dată în România în ediția din 2019 a Festivalului vor apărea din nou în fața publicului românesc, acum în companie orchestrală: sopranele Diana Damrau și Joyce DiDonato. Iar o prezență îndrăgită a Festivalului – dirijorul Vasily Petrenko – revine de această dată la Ateneul Român, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra și de violonista Julia Fischer.

Agenda Festivalului Internațional George Enescu nu este însă dedicată numai numelor consacrate, ci își propune dintotdeauna să susțină tinerii muzicieni, să acționeze ca o rampă de lansare pentru laureații Concursului de la București. Astfel, câștigătorii ediției 2020-2021 a Concursului Enescu la secțiunile vioară și violoncel vor apărea ca soliști la Ateneu în Concertul dublu de Brahms, alături de Sinfonia of London, în timp ce pianistul câștigător va urca pe scena Sălii Palatului cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin.Menționăm doar câteva din propunerile repertoriale ale seriei. Instrumentiști membri ai Filarmonicii din Berlin prezintă un program Rediscovering Enescu pe 20 septembrie; Alexandra Dariescu interpretează Concertul pentru pian de Clara Schumann (ultima dată programat în România în anul 2006); pianistul belgian Julien Libeer, un promotor fervent al muzicii lui Dinu Lipatti, interpretează Concertino în stil clasic alături de Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Bremen, iar oratoriul Patimile după Matei de Bach va putea fi ascultat pe 11 septembrie, cu Münchener Bach-Orchester und Chor sub bagheta dirijorului Hansjörg Albrecht.

Jurnal de Vodevil Politic 151-Cîțu se dă băiat bun pe banii noștri

Știți de ce o ducem prost sau ne mișcăm ca mormolocii? De ce zăcem în zeama asta sleită a traiului zilnic? De ce e rău în sănătate, de ce avem peturi în păduri și copii abandonați?

A găsit Cîțu răspunsul. Pentru că nu ne place voluntariatul. Uite de aia! Nu avem inițiative, nu vrem să ne mișcăm de niciun fel. În schimb, se mișcă el. Iar când o face, e pe banii noștri. Scoate 1 milion de lei de la bugetul de stat ca să stimuleze ONG-urile să vină cu idei. Nu sunt bani din fondul de rezervă al guvernului sau din fondul pus la dispoziția premierului, ci din bugetul de stat. Când ai inițiative din astea, firesc e să bagi mâna în buzunarul personal, nu al nostru. Cu ce idei poate veni un ONG în materie de protecție a mediului, altele decât recoltatul de sticle și pungi de plastic de prin pădurile și lacurile patriei? Știu, scrie și în Herăstrău „Nu călcați pe iarbă!” Iar cineva a adăugat de mână: „Mai bine o fumați!” De ce nu găsește premierul și voluntari care să gândească în locul lui? Niște voluntari care să vină cu propuneri de mai bine și pentru noi. Nu vă faceți iluzii că voluntariatul ne va scoate din mocirla în care ne zbatem. E doar o formă de a răsplăti niște ONG-uri prietene guvernului. Or fi ajutat și ele la ceva, cu vreme în urmă. Și dacă e de plată, de ce să plătim noi pentru că premierul nu are idei. Iar când le are sunt puține și proaste.

Jurnal de Vodevil Politic 150-Pandemia ilegală,caci in fapt PANDEMIA NU EXISTA,DEFINITIV

Avocatul Gheorghe Piperea a scos la suprafață fața nevăzută a statului de drept. De abia la 21 iulie 2020 Comitetul Național pentru Situații de Urgență a certificat existența pandemiei în România. Și până atunci ce a fost?

Cum se justifică cele două stări de urgență decretate de Klaus Iohannis? În virtutea căror motive au fost date acestea, din moment ce, oficial, România nu trecea prin pandemie? De asemenea, măsurile luate ce motivare au?. Am fost ținuți în case cu forța, când în realitate nu era niciun pericol recunoscut oficial. Ni s-a interzis participarea la slujbe invocându-se o primejdie ireală. S-au închis afaceri, s-a restricționat accesul în magazine și piețe, teatrele, cinematografele, restaurantele și sălile de sport au fost puse sub lacăt în numele a ceva ce nu a existat. Cine plătește pentru asta? Până în iulie 2020 au mai fost și două stări de alertă, invocându-se aceeași pandemie. Pagubele generate sunt cel puțin la fel de mari ca în starea de urgență, care a continuat, de fapt, sub o formă mascată.Acoperirea o constituia Legea 55 din 15 mai 2020, dată la care pandemia nu exista, din moment ce a fost recunoscută de abia la 21 iulie. O lege pronunțată sub un motiv ireal. Declarații pe propria răspundere, circulație restricționată, toate în numele a ce? Pe stradă aveam voie numai în grupuri de șase persoane și asta doar dacă erau din aceeași familie. Cu ce temei legal, din moment ce PANDEMIA NU EXISTA?Viață dată peste cap de prevederi mincinoase. Școala, și așa într-o situație precară, a fost distrusă cu bună știință, căci e greu de crezut că nimeni nu și-a dat seama de cacealmaua pandemiei. Nu răspunde nimeni căci, nu-i așa, guvernul a fost constituit din oameni competenți, iar Ludovic Orban a fost cel mai bun premier din ultimii 30 de ani. L-am citat pe Klaus Iohannis, și el cel mai bun președinte, evident. Atât de bun încât a uitat să explice de ce ia niște măsuri când, oficial, nu exista vreun pericol.

Festivalului Enescu(2), ajuns la ceas aniversar,a 25-a editie

„În aceste vremuri dificile, marcate de pandemie, lumea are nevoie de frumuseţe, de muzică, de cultură. Lumea are, de aceea, nevoie de Festivalul Enescu. Nu doar în România ci pretutindeni” – iată apelul, deloc patetic, dar insistent şi înflăcărat, adresat de directorul artistic al Festivalului,Vladimir Jurowschi, tuturor celor implicaţi: „guvern, sponsori, artişti şi publicul larg”, asigurând că organizatorii vor face tot posibilul ca acest eveniment atât de important să aibă loc”.  În mesajul său video, adresat din München, unde Jurowski este din acest an şi director muzical general al Operei de Stat Bavareze, remarcabilul dirijor şi om de cultură a prezentat temele centrale în jurul cărora gravitează nestematele muzicale ale acestui program extrem de bogat, divers şi „viu colorat”, care reuneşte la Bucureşti şi în alte câteva oraşe ale ţării – Sibiu, Timişoara,  Iaşi, Cluj, Bacău  – mulţi dintre cei mai de seamă muzicieni şi cele mai apreciate ansambluri din lume. Vom asista – şi sper tare că situaţia o va permite – la un maraton de momente muzicale de excepţie: timp de patru săptămâni (durată record în istoria festivalului) va fi prezentat cel mai amplu de până acum program de lucrări enesciene – 42, inclusiv cele cinci simfonii –, îşi vor da concursul în 66 de concerte 4.700 de artişti români şi străini, vor fi aniversaţi 140 de ani de la naşterea marelui compozitor român George Enescu într-o ediţie jubiliară, a 25-a, în cei 63 de ani de la înfiinţarea Festivalului. Un alt centru de greutate în programul acestui an va fi creaţia compozitorului Igor Stravinski, de la a cărui moarte se împlinesc 50 de ani.

Vladimir Jurowski e de altfel un mare admirator al creaţiei enesciene şi, nu în ultmul rând, al omului Enescu. George Enescu a fost o personalitate ieşită din comun, un muzician de geniu, de o modestie rară, un umanist impresionant cu o iubire nemărginită de ţară, de neam. E o plăcere să-l asculţi pe Jurowski vorbind despre Enescu, despre muzica lui, despre Festivalul care-i poartă numele, şi care şi-a cucerit un loc inconfundabil pe scena internaţională, despre importanţa şi necesitatea muzicii, mai ales în astfel de vremuri, pentru noi toţi, pentru o lume mai bună şi mai frumoasă. În conferinţa de presă amintită l-a citat admirativ pe compozitor:

„Enescu spusese cândva că a crea înseamnă a iubi, pentru că muzica este iubire sau nimic. Un alt mare cetăţean al lumii, William Shakespeare, spunea în versurile de început ale comediei A douăsprezecea noapte: Dacă muzica e hrana iubirii, cântă mai departe. Cred că ambele mesaje sunt perfecte pentru vremurile noastre dificile, deoarece muzica este rodul iubirii şi hrana iubirii; fără dragoste nu există muzică. Şi muzica nu ne serveşte doar ca divertisment, ca hrană pentru suflet, ci serveşte şi ca un comunicator foarte important între oameni.”

Festivalul Enescu şi-a prezentat până la această oră programul publicului românesc şi străin, organizând conferinţe de presă inclusiv în limbile franceză, germană şi engleză, cu bogată şi prestigioasă prezenţă. Artiştii, care nu se vor afla pentru prima dată în România, la Festival, au avut numai cuvinte la superlativ la adresa Festivalului, iar ceilalţi şi-au exprimat bucuria de a-l cunoaşte. Dirijorul Kristjan Järvi spunea că abia aşteaptă să revină la Festival, fiind impresionat şi de „entuziasmul” publicului românesc, de atmosfera din Festival şi de diversitatea culturală din România.

Patricia Kopatchinskaia sublinia în mesajul video transmis că în aceste vremuri ieşite din comun, iubirea – tema ediţiei -, iubirea pentru muzică are darul de „a ne consola şi aduce laolaltă”. Pentru că, a adăugat mult apreciata violonistă originară din Chişinău, „muzica este o vrajă şi un miracol, atunci când are loc în timp real”, trăire pe care nu o atingi când asculţi o înregistrare pe disc. 

Idee pe care am regăsit-o şi în intervenţia Clarei Marrero, directoarea orchestrei Radiodifuziunii Berlin (RSB), al cărei dirijor şef este Vladimir Jurowski, ansamblu care, la actuala ediţie a Festivalului va interpreta pe lângă Simfonia Nr. 5 de Enescu şi lucrări de Stravinski, în premieră pentru publicul românesc. „Şi o înregistrare ne poate prilejui multe momente frumoase, dar să simţi respiraţia publicului din sală, aceasta este ceva special…” spune Marrero.

Cord Meier-Klodt: Festivalul Enescu, un vector de imagine a României în lume

Un mare iubitor de muzică şi pasionat de Festival s-a dovedit a fi ambasadorul Germaniei în România, Cord Meier-Klodt. Din 2017 la Bucureşti, diplomatul cunoaşte bine Festivalul, asistând la multe din ofertele sale muzicale. „Sunt ambasador în România de patru ani, dar aş putea spune la fel de bine că sunt deja de două ediţii ale Festivalului Enescu în această funcţie”. Iar acum o aşteaptă cu nerăbdare pe a treia. La întâlnirea cu presa de limbă germană, Cord Meier-Klodt şi-a amintit cum în 2019 a urmărit o serie de concerte, în condiţii mai dificile, după ce îşi rupsese piciorul şi tocmai fusese operat la Berlin. Diplomatul german a subliniat totodată aportul acestui „cel mai mare eveniment cultural” al ţării, „un vector de imagine a României în lume”, la relaţiile bilaterale germano-române. „România îşi prezintă prin acesta chipul în lume, ca încă relativ tânăr membru al UE, care a avansat însă deja demult de la periferia de sud-est a Europei adânc spre centrul ei”. 

Emil Hurezeanu: Germania, partener privilegiat al Festivalului Enescu

Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Berlin, a întărit spusele antevorbitorului său, subliniind că Germania şi în general spaţiul de limbă germană au fost mereu „un partener privilegiat al Festivalului George Enescu. El a enumerat câteva din concertele de neuitat cu ansambluri de prim rang, cum ar fi Berliner sau Wiener Philharnoniker, de la ediţiile trecute ale Festivalului vorbind de interesul tot mai mare faţă de creaţia enesciană în aceste colţuri de lume. Ambasadorul român a amintit, în context, de premiera absolută a oratoriului enescian „Strigoii”, care a avut loc în septembrie 2019 la Konzerthaus Berlin, sub bagheta tânărului dirijor Gabriel Bebeselea.

Festivalul George Enescu,editia 2021

Programul editiei a 25-a a Festivalul Enescu 2021, care va avea loc între 28 august și 26 septembrie, la București și în mai multe orașe din țară, sub sloganul „O istorie din iubire”, a fost publicat astăzi.

Seria unor reveniri spectaculoase către bucuria muzicii clasice, în după-amiezi muzicale găzduite de una dintre cele mai frumoase săli de concert din România – Ateneul Român.

În 2021 se întorc la Festivalul Enescu muzicieni care au făcut sălile să pară neîncăpătoare în edițiile precedente. Joshua Bell și Academy of St Martin in the Fields revin pe 7 septembrie după patru ani; Ansamblul Arpeggiata, împreună cu Christina Pluhar (la conducerea muzicală) și contratenorul Philippe Jaroussky, aduc un nou program la București – La Lyra d’Orfeo; Yuja Wang apare în dubla ipostază de solist și dirijor, alături de Orchestra de Cameră Mahler, iar Maria João Pires încântă publicul cu un nou concert mozartian. Două voci care s-au aflat pentru prima dată în România în ediția din 2019 a Festivalului vor apărea din nou în fața publicului românesc, acum în companie orchestrală: sopranele Diana Damrau și Joyce DiDonato. Iar o prezență îndrăgită a Festivalului – dirijorul Vasily Petrenko – revine de această dată la Ateneul Român, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra și de violonista Julia Fischer.

Agenda Festivalului Internațional George Enescu nu este însă dedicată numai numelor consacrate, ci își propune dintotdeauna să susțină tinerii muzicieni, să acționeze ca o rampă de lansare pentru laureații Concursului de la București. Astfel, câștigătorii ediției 2020-2021 a Concursului Enescu la secțiunile vioară și violoncel vor apărea ca soliști la Ateneu în Concertul dublu de Brahms, alături de Sinfonia of London, în timp ce pianistul câștigător va urca pe scena Sălii Palatului cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin.Menționez doar câteva din propunerile repertoriale ale seriei. Instrumentiști membri ai Filarmonicii din Berlin prezintă un program Rediscovering Enescu pe 20 septembrie; Alexandra Dariescu interpretează Concertul pentru pian de Clara Schumann (ultima dată programat în România în anul 2006); pianistul belgian Julien Libeer, un promotor fervent al muzicii lui Dinu Lipatti, interpretează Concertino în stil clasic alături de Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Bremen, iar oratoriul Patimile după Matei de Bach va putea fi ascultat pe 11 septembrie, cu Münchener Bach-Orchester und Chor sub bagheta dirijorului Hansjörg Albrecht.

Jurnal de Vodevil Politic 149-Până unde se va ajunge cu protestele?

De patru zile se protestează în toată țara. Numărul participanților din marile orașe a mai scăzut, nu cu mult, în schimb revolta s-a întins tot mai tare. S-a ajuns la acțiuni în orașe pe care evenimentele din 1989 nu le-au zdruncinat sau nici măcar nu le-au atins. Marți seara, după datele oficiale, erau marșuri de protest în 71 de orașe ale țării, iar numărul acestora continuă să sporească. Și dacă la început obiecțiile vizau restricțiile cu ora de închidere a magazinelor, cu interzicerea deplasărilor după ora 20, acum paleta nemulțumirilor este mai mare.

Se strigă împotriva guvernului, pe care protestatarii îl consideră vinovat de ceea ce se întâmplă în România. Pare că toți și-au adus aminte de insatisfacții mai vechi, pe care acum le pun pe tavă. Salarii mici, fără perspective de creștere, pensii blocate la nivelul lui decembrie 2020, alocațiile copiilor de asemenea blocate, singurele creșteri fiind doar ale prețurilor și serviciilor.

Toarnă gaz pe foc

Se scandează împotriva doctorului Raed Arafat și i se cere demisia. Nu are importanță că șeful lui ierarhic este Lucian Bode, ministrul de Interne, lumea îl vrea jos împreună cu Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. De Bode, jupânul polițiștilor și al jandarmilor care dau amenzi ca la concurs, nu se pomenește. În egală măsură, i se cere demisia și lui Florin Cîțu și a întregului guvern. Este paradoxal cum, în numai trei luni de la instalare, un guvern să fie somat să plece. În pofida faptului că sunt analfabeți funcțional, săraci și huligani, după cum îi cataloghează guvernanții, românii din stradă au înțeles cine îi conduce și nu mai vor să participe la acest experiment politic eșuat.

Este un eșec sub semnătura lui Iohannis. Reacția celor de la putere depășește limitele înțelegerii. Sunt nereprezentativi, spunea Anca Dragu, președintele Senatului, referindu-se la numărul mic, dar mai degrabă, cred eu, la extracția socială colorată a nemulțumiților. O asemenea apreciere nu este de natură a calma spiritele, ci de a le menține aprinse, ațâțând vâlvătaia. Până când?

Care este capătul?

Până în momentul de față, nimeni din guvern nu a venit în întâmpinarea protestatarilor. Nu au fost invitați la o negociere cât de mică sau cel puțin la un banal dialog, pentru a înțelege despre ce este vorba. De aproape o săptămână, zeci de mii de oameni se plimbă noaptea pe străzile orașelor mari și mici și, dincolo de reporterii tv, nimeni nu îi întreabă ce vor. În schimb, politicienii se reped la declarații, neavând rețineri în a-i face fasciști, xenofobi, rasiști. Este cea mai proastă modalitate în a se apropia de nemulțumiți. Sau, cine știe, poate că nici măcar nu intenționează asta.

Puterea este convinsă că stăpânește situația și, din când în când, le trage șuturi care, în realitate, nu prevestesc nimic bun. Atitudinea de frondă a guvernanților și aroganța lor nu au cum să ducă la o detensionare a situației. Dimpotrivă. Protestele se pot întinde la nesfârșit. Pot deveni violente, voit sau nu. Îndreptățit, dar și încăpățânat, românul nu va ceda și va merge până la capăt. Care este capătul însă?

Tragere de timp

Coaliția de guvernare dă vina pe Partidul pentru Unirea Românilor că ar fi organizatorul acestor acțiuni de revoltă. Liderii formațiunii susțin că nu au niciun amestec, partidul fiind doar participant alături de ceilalți oameni. Dar era un prilej pe care USR să-l fructifice. Și probabil nu este singurul partid căruia lucrurile îi vin ca turnate. Așa s-a ajuns la afirmația că este o mișcare de protest fascistă, xenofobă și rasistă, deși conținutul ei este cu totul altul. Că economia se prăbușește continuu, că măsurile de protecție împotriva răspândirii pandemiei sunt aiuristice, că nivelul de trai scade tot mai mult sunt elemente care nu au legătură cu AUR și cu  tendințele rasiste sau fasciste ce i se impută. Aici este vorba de altceva, dar coaliția de guvernare nu vrea să recunoască. Ar însemna să-și asume diletantismul și efectele lui, respectiv demisia. Protestele pot continua încă multă vreme. Fie se vor dilua, fie vor genera pacea urmărită de Iohannis prin alcătuirea unei noi echipe guvernamentale. De data aceasta fără USR. Ceea ce nu va însemna că va fi mai bine. Este doar o tragere de timp, fără să se rezolve ceva.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe