Jurnal de Vodevil Politic 148-PRESEDINTELE Orban(partea a 2-a)

Din punctul lui de vedere, e limpede că odată înscris în lupta pentru șefia liberalilor trebuie să ia în calcul și candidatura pentru președinția României. N-a spus însă de unde rezultă această obligativitate. Nu este prevăzută nicăieri, în niciun document. Este mai degrabă o cutumă pe care fiecare partid o aplică. Este ca obișnuința de a pune un bilet la Loto, în speranța unui câștig. Practica a demonstrat că, de obicei, câștigă altcineva, dar Orban nu a mai băgat de seamă asta.

Nu mai are oameni

Capacitatea lui Ludovic Orban de a conduce România, presupunând că ar câștiga alegerile din 2024, este îndoielnică, eufemistic fie spus. Este de ajuns să vedem cum a condus partidul pentru a înțelege cam cât îi poate pielea. Fără Klaus Iohannis, PNL ar fi fost de multă vreme un partid leșinat la marginea drumului, fără șanse de a-și mai reveni vreodată. Nici el, Iohannis, nu a reușit cine știe ce, deși s-a folosit de toate pârghiile statului aflate la dispoziție. De unele chiar a abuzat fără jenă.  La alegerile parlamentare abia l-a săltat spre un 25 la sută, și asta în condițiile în care îl dădea câștigător și majoritar în Parlament.

Apoi, guvernul care a rezultat a fost și este o încropeală din deținătorii locurilor doi, trei și cinci, nicicum o forță politică compusă din liberalii la care visau și Orban, și Iohannis. Înainte de aceasta, în 2019, PNL a fost aruncat de la guvernare prin moțiune de cenzură, fapt de care lui Orban nu-i place să-și amintească. Doar prin mila prost canalizată a PSD a revenit pe fotoliul de premier. Cu aceeași echipă de acrobați ai suficienței și prostiei, fapt ce demonstrează fără echivoc că PNL a ajuns la fundul sacului. Nu mai are oameni prin care să poată conduce.

Iote salvatorul națiunii!

Anul de guvernare 2020 a demonstrat cu prisosință că Ludovic Orban este de un habarnism înfiorător. Idei puține sau deloc, decizii contradictorii, proasta gestionare a pandemiei, o economie prăbușită, sute de mii de șomeri sunt numai câteva din realizările cu care fostul premier s-ar putea lăuda. Dar astea nu sunt lucruri care să-l împiedice în aprecierile de sine. Mulțumită lui pandemia a scăzut în intensitate, economia și-a revenit, investițiile au crescut și România merge spre bine. Sunt cuvintele lui și nu este străbătut de jenă când le rostește. Dacă a gestionat atât de bine pandemia, de ce de 11 luni o ținem tot dintr-o stare de alertă în alta? Ce a făcut, concret, Ludovic Orban atât timp cât a stat la Palatul Victoria? Doar a promis, nimic mai mult, și a pozat alături de Iohannis în salvator al națiunii.

Jocul cui este?

Orban se vrea, deci, președintele României, după o regulă inventată care nu are legătură cu performanțele lui. Când tragi o țară în jos, ca prim-ministru, de unde atâta experiență să o conduci ca președinte? A demonstrat cât poate, nu mai este nevoie de încă o încercare. Uită, apoi, ca după colț îl așteaptă și Cîțu, și Rareș Bogdan, și Barna și Cioloș. Și ei vor aceeași funcție. Unul mai breaz decât celălalt. Și la fel de lipsiți de scrupule, ca să nu zic și de pricepere. Dacă e descusut cu privire la dorința lui de a ajunge președinte, în mod sigur va turna povești cu patriotismul, cu grija față de români, față de țară etc. Sunt aceleași vorbe sterpe pe care le-a mai rostit. Toți le rostesc și niciunul nu crede în ele. Când, ca liberal, ca președinte de partid sau al Camerei Deputaților votează pentru vânzarea României, câtă credibilitate mai poate avea candidatul Orban? Ne crede proști? Sau a început un joc ce nu este dictat de aici, ca mai toate celelalte de altfel?

Jurnal de Vodevil Politic 147-PRESEDINTELE Orban(partea 1)

Este ultima idee ce a fulgerat mintea îngustă a lui Ludovic Orban. Să-și depună candidatura la alegerile prezidențiale și chiar să ajungă președinte. Nu știi dacă să râzi, să te crucești sau să te întrebi dacă Orban nu cumva are o suferință despre care nu are curajul să vorbească. Poate fi, în egală măsură, o modalitate prin care își pregătește terenul pentru încă o șefie a PNL. Sau grandomania îi joacă feste și nu mai deosebește visele de realitatea care ar trebui să-l doară? Nu-mi merge B:OGUL,ca-l violeaza TIGANCILE.Urmeaza partea a 2-a.

Jurnal de Vodevil Politic 146-PNL n-are treaba,cu pandemia.

PNL n-are treaba,cu pandemia. Partidul mai are și altceva de rezolvat, nu poate sta numai în asta. Se apropie congresul și nu știe pe cine să aleagă. Sau știe, dar nu e voie. Sau nu se poate, pentru că numele liderului trebuie să se pupe cu dorința Cotroceniului. Se împart taberele, se ascut cuțitele. Rareș Bogdan nu-l mai vrea pe Ludovic Orban. Și-a găsit și câțiva aliați care vor un ardelean de-al lor. Cîțu, însă, nu e ardelean. În schimb, e docil și mediocru. Știe să asculte de un șef, oricare ar fi el. Bogdan e confuz încă, să fie el președinte sau să-l accepte pe Cîțu? De la Bruxelles, varsă râuri de intoxicare, spunând că lui îi convine să fie europarlamentar mai departe. N-ar vrea să ajungă președinte PNL decât dacă i-o cere țara. Sau partidul. Sau Iohannis, în care are încredere. Care țară îi cere lui să fie președinte PNL?

Jurnal de Vodevil Politic 145-Iohannis, unde-s banii?

„Am ajuns la un acord foarte important pentru Europa, extrem de important pentru România. Iată că după discuții foarte complicate, după 4 zile și 4 nopți de negociere am obținut pentru România 79,9 miliarde euro, pentru proiectele europene, o sumă impresionantă” Asta declara Klaus Iohannis la sfârșitul lui iulie 2020. O minciună mare cât secolul trecut. De ce a fost foarte important pentru Europa ca noi să fi obținut banii ăștia nimeni nu a înțeles. Cred că nici Iohannis. După cum nu s-a înțeles nici care a fost poziția lui Iohannis la negocieri, alta decât „da, să trăiți”. Transmisii directe de la Bruxelles, televiziuni intrate în orgasm profesional, ziare care tocau subiectul de parcă Iohannis repurtase o victorie fără seamăn. În scurt timp, s-a aflat și că președintele nu putea să negocieze patru zile și patru nopți. La lentoarea lui, după cel mult o zi și o noapte ar fi căzut extenuat. Și apoi, pentru ce să se zbată atât de tare când suma reprezenta oricum cota pe care România urma să o primească după un algoritm dinainte stabilit? În schimb, dădea bine ca țara de naivi, eufemistic spus, să vadă cum muncește el pentru propășirea ei. Era aceeași poantă veche, numai auditoriul se schimbase. Nu a trecut multă vreme și Iohannis a schimbat datele problemei. El sau altcineva, care a trebuit să reducă suma. Nu se mai vorbea de 80 de miliarde de euro. Vreo 50 dispăruseră. Nu se știe nici cum, nici unde și nici de ce. Cert este că se discuta doar de vreo 30 de miliarde de euro, mai mult nu se regăsea în niciun discurs. Chiar și așa, asta nu însemna că gata, mâine pe la prânz, ajung și banii. Poate peste vreo doi ani să-i fi văzut pe primii, nu mai repede. Dar a fost din nou prilej de bucurie pentru fanii președintelui să cadă pe spate. Câte face dragul de el, eroul, iubitorul de neam și glie. Și televiziunile au luat-o de la capăt cu elogiile. Marți seara, însă, iar s-au dat socotelile peste cap. Nu mai erau 30 de miliarde, ci doar patru, împrumut pe care îl semnase Iohannis personal. Bani pentru care a convocat o armată de miniștrii la Cotroceni, pentru a stabili cum vor fi cheltuiți. Vorbește președintele despre școli, că România Educată trebuie să meargă mai departe. Nu se știe cât de departe, dar nu e greu de intuit. Pînă la Hârlău sau mai aproape? Un proiect mort nu poate da naștere la ceva viu. Apoi, saltul de la 80 de miliarde la numai patru miliarde bate la ochi. Pe unde o fi restul? Patru miliarde e o sumă pentru care să faci atâta spectacol? Să nu dormi o săptămână doar pentru a poza în președinte? Patru miliarde? Ce să faci cu trei, ce, două nu ajung? Hai, Iohannis, ia unul și taci!

Jurnal de Vodevil Politic 144-UDMR schimbă iar macazul

Când va avea UDMR o poziție constantă? Când nu va mai sufla vântul, pentru că, până atunci, se va ghida numai după acesta. Bate vântul dinspre vest? Foarte bine, maghiarii lui Kelemen Hunor desfac pânzele. Bate dinspre est? E la fel de bine, întind alte pânze. În opinia lor, asta se numește politică. În realitate, se numește UDMR. Acum, și-a desfăcut aceleași pânze în altă direcție. În 2018, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu promovau un proiect de lege privind desecretizarea protocoalelor încheiate între SRI și Justiție, precum și a hotărârii CSAT prin care se înființaseră. Chiar Kelemen Hunor a acordat atunci un vot favorabil. Numai că în prezent vântul iar a suflat altfel, și protocoalele au căzut. În picioare, normal, nu altfel. Nu mai e valabil ce trebuia desființat prin proiectul lui Tăriceanu și Dragnea. Dacă ar fi rivali față în față, UDMR ar lovi în USR PLUS din toate puterile. Nici ceilalți nu s-ar lăsa mai prejos. Numai că acum sunt colegi de guvernare, și de ce s-ar așeza maghiarii de-a latul drumului? Au mirosit imediat intențiile ministrului Justiției de a se reveni la protocoalele secrete, așa că de ce s-ar mai opune? De ce să provoace deranjuri majore cu inițiativele lor, când e mai bine să stea în banca lor și să aștepte vântul care să-i ducă acolo unde au nevoie? N-o fi mereu un vânt un puternic, dar măcar o adiere tot prind. Macazul îl schimbă din mers, fără probleme, au experiență în domeniu.

Romani geniali-Emisiune filatelica 2016

De-a lungul mileniilor, prin realizările lăsate urmaşilor dar şi umanităţii, locuitorii actualului teritoriu românesc au demonstrat o ingeniozitate şi măiestrie deosebite, realizând invenţii care au schimbat istoria lumii: prima rachetă cu trepte de combustie (Conrad Hass), primul stilou (Petrache Poenaru), primul avion cu reacţie (Henri Coandă), cibernetica (Ştefan Odobleja) sau forajul sonic (Ion Ştefan Basgan).

În aceeaşi ordine de idei, Romfilatelia promovează personalităţi româneşti de marcă, prin emisiunea de mărci poştale Români geniali.

Cel mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi s-a născut la Hobiţa, în judeţul Gorj, în anul 1876 şi a murit la Paris în 1957.

Adept al sculpturii moderne abstracte a influenţat şi revoluţionat definitoriu şi unanim recunoscut această artă în secolul XX.

Între 1903 şi 1906 s-a aflat la Paris, la École des Beaux-Arts şi va expune primele sale lucrări la Salonul Artelor din capitala Franţei.

RugăciuneMuza adormită şi Sărutul sunt considerate lucrările care marchează prima etapă din evoluţia artistului.

Recunoaşterea internaţională a lui Brâncuşi vine rapid, iar lucrările sale ca Pasăre în văzduhDomnişoara Pogany sau Prinţesa X devin paşaportul său pentru marile expoziţii de sculptură din lume.

George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în Liveni (azi comuna George Enescu), jud. Botoşani şi a decedat la 4 mai 1955, în Paris. Acesta a fost compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor, membru titular al Academiei Române, din anul 1932. Este considerat un muzician complet, cu multiple daruri de compozitor, interpret şi pedagog (printre celebrii săi elevi aflându-se Yehudi Menuhin). În creaţiile din ultima parte a vieţii atinge o originalitate şi un stil autentic unic ce se manifestă în compoziţiile sale: rapsodii pentru orchestră, simfonii, sonate pentru vioară şi pian, opera Oedip etc.

George Emil Palade s-a născut în 1912 la Iaşi şi s-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani, în 2008. El este cunoscut drept om de ştiinţă, specialist în domeniul biologiei celulare. Întreaga sa activitate de cercetare şi-a desfăşurat-o în Statele Unite ale Americii, unde a fost distins cu nenumărate ordine şi premii.

A primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1974,împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei, ce a avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne. Este ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1975.

George „Gogu” Constantinescu (n. 1881 la Craiova – d. 1965 la Coniston Water, MB), socotit unul dintre cei mai mari inventatori români din toate timpurile, a fost printre primii care au folosit betonul armat în construcţia clădirilor şi podurilor cu deschideri mari. Printre clădirile şi podurile construite amintim: Palatul Patriarhiei, Marea Moschee din Constanţa, Cazinoul din Constanţa şi podurile de la Adjud, Răcătău, Dolhasca, Lainici.

Gogu Constantinescu a elaborat Ştiinţa Sonicităţii, ce are ca obiect de studiu producerea, transmiterea şi utilizarea puterilor mecanice mari, prin forţe alternative şi vibraţii elastice longitudinale ale mediilor fluide (în special în lichide) şi solide,cu frecvenţe de infrasunet şi de ultrasunet. A realizat primul tun sonic şi a construit în Primul Război Mondial cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii cu mitraliera la avioane, printre palele elicelor. Tot el este inventatorul cutiei de viteze automată pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi fără schimbătorde viteză.          Primul institut de Gerontologie şi Geriatrie din lume a fostfondat la Bucureşti în anul 1952, la iniţiativa şi sub conducerea medicului şi inventatorului Ana Aslan. Născută la Brăila în 1897, Ana Aslan a trăit ulterior la Bucureşti pânăla vârsta de 91 de ani.

A creat Gerovitalul şi Aslavitalul, medicamente folosite pentru prevenirea sau încetinirea modificărilor legate de îmbătrânire. Datorită cercetărilor şi invenţiilor sale, Ana Aslan a devenit membru al Academiei de Ştiinţe din New York, al Consiliului de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie, consilieră în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, membru al Academiei Române. A primit nenumărate premii şi distincţii internaţionale printre care menţionăm Premiul „Leon Bernard” conferit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Mari personalităţi politice şi artistice ale vremii au folosit tratamentele Anei Aslan, iar Institutul care actualmente îi poartă numele, deseori a fost catalogat ca „Perlă a Coroanei” spitalelor româneşti.

Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903, Vlădeni şi a murit la 5 octombrie 1993, Bucureşti. Acesta a fost preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist. Este considerat una dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi printre cei mai mari teologi români, fiind recunoscut prin premii şi distincţii în întreaga lume creştin-ortodoxă. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume). A devenit membru titular al Academiei Române în 1991.

George Maior, rechemat din funcția de ambasador al României în SUA. Lista celor rechemați de Klaus Iohannis

Președintele Klaus Iohannis l-a rechemat pe George Maior din funcția de ambasador al României în Statele Unite ale Americii, anunță Administrația Prezidențială. Printre ambasadorii rechemați se numără și Emil Hurezeanu, din calitatea de ambasador al României în Germania. Lista ambasadorilor rechemați

De asemenea, au mai fost rechemați Adrian-Gabriel Davidoiu (Regatul Norvegiei), Lilian Zamfiroiu (Marele Ducat al Luxemburgului), Manuela Breazu (Irlanda), Dan Iancu (Republica Azerbaidjan), Svetlana-Tatiana Iosiper (Japonia), Marcel Alexandru (Republica Algeriană Democratică și Populară și în Republica Niger), Nicolae Comănescu (Regatul Hașemit al Iordaniei), Nicușor-Daniel Tănase (Statul Kuwait), Iulia Pataki (Republica Kenya,Republica Uganda, Republica Burundi, Republica Unită a Tanzaniei și Republica Rwanda), Gențiana Șerbu (Republica Cuba, Haiti, Jamaica, Commonwealth Dominica, Federația Saint Kitts și Nevis, Antigua și Barbuda, Comunitatea Bahamas și Barbados), Marius Constantin Borănescu (Republica Africa de Sud, Republica Namibia, Republica Botswana, Regatul Lesotho, Republica Mozambic, Republica Zambia, Regatul Eswatini, Republica Seychelles, Republica Madagascar, Uniunea Comorelor și Republica Mauritius), Monica-Mihaela Știrbu (Republica Chile), Ștefan Mera (Republica Federativă a Braziliei, Republica Surinam și Republica Cooperatistă Guyana), Dan Stoenescu (Republica Tunisiană), Mihai Ciompec (Republica Coreea) și Cezar-Manole Armeanu (Republica Kazahstan, Republica Tadjikistan și în Republica Kârgâză).

Globurile de Aur 2021 – Previziuni și nominalizări

Premiile Hollywood Foreign Press Association vor fi acordate în data de 28 februarie, într-o ceremonie dublă transmisă atât de pe Coasta de Est, cât și de pe cea de Vest ale Americii, și care va fi difuzată de canalul American de televiziune NBC.

Tina Fey și Amy Poehler au fost invitate să prezinte evenimentul. Conform tradiției, Globurile de Aur constituie, deși nu oficial, o previzualizare a Premiilor Oscar și o sinteză a ceea ce este demn de remarcat (în teorie, cel puțin) din titlurile lansate pe piața de film și de televiziune din vest.

Mank, de David Fincher, este filmul care a primit cele mai multe nominalizări, în număr de șase: printre ele, cele pentru Cea mai bună dramă, Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu. Urmează, cu cinci nominalizări, The Trial of the Chicago 7, al lui Sorkin. Ambele pot fi urmărite pe Netflix.

Având câte patru nominalizări, în competiție sunt incluse filmele Nomadland, de Chloé Zhao (fostă câștigătoare a Leului de Aur, în 2020), Promising Young Woman, de Emerald Fennell și The Father, de Florian Zeller, cu Anthony Hopkins și Olivia Colman (amândoi concurând pentru premiile decernate celei mai bune interpretări).

Categoria de cel mai bun regizor este dominată de femei, cu trei nominalizări din cinci.

Actorul Chadwick Boseman este nominalizat postum pentru interpretarea sa din Ma Rainey’s Black Bottom (Netflix). La actegoria Televiziune, serialele TV care au adunat cele mai multe nominalizări sunt îndrăgitele The Crown (Netflix) și Schitt’s Creek.

O dublă nominalizare are filmul italian La Vita Davanti (ce poate fi urmărit tot pe Netflix), cu Sophia Loren, la categoria Cel mai bun film străin, alături de piesa Io Sì / Seen, aflată pe coloana sonoră a filmului, interpretată de Laura Pausini. Cântecul este rezultatul colaborării dintre Laura Pausini, Diane Warren (11 nominalizări la Oscar, 1 Premiu Grammy, 1 Premiu Emmy, 1 Glob de Aur) și Niccolò Agliardi.

Un tablou de Botticelli, vândut pentru o sumă record

Record de vânzare pentru portretul maestrului renascentist Sandro Botticelli, din secolul al XV-lea, adjudecat pentru suma de 92.184.000 de dolari în cadrul licitației Sotheby’s, din New York. Pictura devine, astfel, a doua cea mai scumpă lucrare veche vândută într-o licitație, după opera lui Leonardo, în valoare de 450 de milioane, vândută în cadrul unei licitații Christie’s.

Experții estimaseră valoarea frumosului portret al lui Botticelli, Tânăr ținând un medalion (cca. sfârșitul anilor 1470 – începutul anilor 1480), la 80 de milioane de dolari. Tabloul a fost unul dintre ultimele mari portrete renascentiste lăsate pe mâini private. Cu o bogată istorie de expunere în fața publicului, în ultimii 50 de ani lucrarea a fostă expusă în numeroase muzee, inclusiv la National Gallery din Londra (1969-1978), National Gallery of Art din Washington (1990-2013) și Metropolitan Museum of Art.

Sotheby’s îl anunțase drept „ultimul portret renascentist” intrat în licitație. La fel cum casa de licitații Christie’s anunțase celebrul Salvator Mundi, al lui Leonardo, ca fiind „Ultimul Da Vinci”. Recordul anterior obținut de o lucrare a lui Botticelli fusese de 10,4 milioane de dolari, pentru Rockefeller Madonna, reprezentând Madonna și prucul, alături de Sf. Ioan Botezătorul, vândut de Christie’s în ianuarie 2013. Identitatea vânzătorului nu a fost confirmată, dar ar trebui să fie unul dintre moștenitorii miliardarului industriei imobiliare Sheldon Solow, care ar fi cumpărat-o la licitație, în 1982, pentru suma de 810.000 de lire sterline.
Vânzarea lucrării lui Botticelli pentru o asemenea sumă extraordinară face ca aceasta să devină a doua cea mai scumpă lucrare vândută vreodată într-o licitație publică, în cadrul categoriei dedicate vechilor maeștri, după Leonardo da Vinci și înainte de Rubens. Subliniem faptul că vânzarea picturii lui Botticelli nu a fost acoperită de garanții. Potrivit experților, acest lucru ar putea însemna fie că vânzătorul a fost (pe bună dreptate, se pare!) convins că va ajunge la această cifră, fie că nimeni nu a fost dispus să încheie un contract înainte de licitație pentru o sumă atât de mare.

Tânăr ținând un medalion este comparabil, din punct de vedere al inventivității și al calității picturii, cu unele dintre cele mai frumoase portrete ale lui Botticelli aflate în colecțiile muzeale, cum ar fi Portretul unui tânăr cu medalia lui Cosimo de Medici cel Bătrân, expus la Galeria Uffizi din Florența și Portretul lui Giuliano de ‘Medici, care se află la National Gallery of Art din Washington.
Toate aceste portrete par să fi fost executate la sfârșitul anilor 1470 și începutul anilor 1480, când Botticelli se afla la apogeul succesului său și se lansa în seria sa de mari lucrări mitologice și alegorice ce se situează, astăzi, printre cele mai cunoscute și celebre imagini ale artei occidentale, precum Primavera/Primăvara (sfârșitul anilor 1470 / începutul anilor 1480) și La nascita di Venere/Nașterea lui Venus (mijlocul anilor 1480), ambele expuse în Galeria Uffizi.
Identitatea subiectului este necunoscută, dar unii cercetători au sugerat că ar putea fi Giovanni di Pierfrancesco de ‘Medici, fratele lui Lorenzo de Medici, un important patron al artelor lui Botticelli. Faptul că portretul său a fost pictat sugerează că acesta a fost membru al intelectualității umaniste florentine și, prin urmare, având conexiuni cu cercul lui Lorenzo Magnificul.
Sensul micului tondo din pictură, pe care băiatul îl ține în mână și care reprezintă un sfânt este necunoscut. Tabloul de mici dimensiuni, ce are formă rotundă, este o lucrare originală din secolul al XIV-lea, atribuită pictorului sienez Bartolommeo Bulgarini. Înțelesul, așa cum am spus, nu a fost încă decodificat, dar ar putea fi legat de identitatea tânărului nobil ce îl afișează cu mândrie.

În ceea ce privește celelalte lucrări scoase la licitație, vânzarea Master Paintings & Sculpture Part I, care a însumat 114 502 900 USD, a fost foarte variată.
Au existat, în cadrul acestei licitații, câteva vânzări ce au depășit estimările inițiale – unele dintre acestea fiind chiar recorduri -, dar și 13 opere nevândute, alături de cele trei loturi retrase înainte de vânzare (9, 17, 28), inclusiv scena biblică a maestrului olandez al epocii de aur, Rembrandt van Rijn, Abraham și îngerii, tablou datat 1646 și prezentat ca unul dintre loturile de top înainte de licitație.
Acesta apăruse ultima dată sub ciocanul licitatorului din Londra în 1848, când fusese vândut pentru suma de 64 de lire sterline. A fost ulterior evaluat la 20-30 milioane de dolari .

Printre vânzările-record menționăm Madonna con Bambino/Madonna și copilul, pictura lui Luca della Robbia, una dintre rarele lucrări ce are pe suprafața sa semnătura artistului, pictură intrată recent pe piață și care s-a ridicat la suma de 2 milioane de dolari, stabilind noul record de licitație pentru acest artist.
Lucrarea a fost în centrul atenției publicului și presei italiene în ultimele zile, întrucât municipalitatea comunei Santa Fiora, din provincia Grossetto, lansase un apel către patroni ai artelor, fundații, instituții bancare, precum și către Regiune și guvern, pentru a „aduce acasă” lucrarea .

Santa Fiora are deja o colecție impresionantă de ceramică semnată de Robbia. Această Madonna con Bambino/Madonna și copilul a fost comandată de familia Sforza din Santa Fiora lui Luca della Robbia și, probabil, a rămas în sat timp de peste 400 de ani, până la suprimarea ordinelor religioase din iulie 1866. Lucrarea a fost confiscată de municipalitate și vândută, în 1867, lui Léon Mathieu Henri de Somzée, inginer minier, bogat finanțator și colecționar de artă belgian. După moartea sa, lucrarea și-a început călătoria în SUA, unde a și rămas până astăzi, actualul vânzător de teracotă fiind expus la Galeria de Artă Albright-Knox.

Estimarea din catalog a fost de 700.000 – 1 milion de dolari. Deocamdată nu se știe cine este cumpărătorul care a lansat oferta în urma căruia opera a fost adjudecată pentru 2.016.500 $.

Jurnal de Vodevil Politic 143-Avem ce am votat

Ne văicărim de parcă cine știe ce s-ar fi întâmplat. Și, când se întâmplă, parcă ar fi fără știrea noastră. Și pe buni și pe răi i-am votat în deplină cunoștință de cauză. În atâția ani scurși după decembrie ’89 ar fi trebuit să învățăm cu cine mergem la pierdere și cu cine la câștig. Nu am învățat, ne-am lăsat amețiți de cântecul amăgitor al celor care mereu voiau altceva și niciodată nu știau ce. Al celor care țineau să ne arate că ei sunt mai buni, fără să ne arate cum, iar ceilalți mai răi, fără să ne spună de ce.

Nu este vorba de niciun blestem, cum se cântă acum prin târg. Nu ne-a blestemat nimeni să fim proști și să votăm împotriva noastră. Am făcut-o cu mâna noastră și acum țipăm că ne doare. Nu mă refer la mulțimea de săraci și sărăciți, cei la cei care, la o lună după vot, au văzut cum e să trăiești în austeritate. Unii cred că lucrurile se vor îndrepta. Sunt naivi ca în ziua votului. Alții au început să iasă în stradă, unde strigă sau fluieră. Fluieră a pagubă și încă nu au aflat. Răul făcut nu se mai îndreaptă. Cinic și netulburat, guvernul se întoarce cu fața la ei și le spune: sunteți nebuni? Voi ne-ați votat!

Vot împotriva propriilor buzunare

Încetați cu visele. Pensiile nu vor crește decât cu țârâita, atât cât să nu înțelegeți ceva din mărire. Legea făcută de social democrați a fost contestată și trimisă de PNL la Curtea Constituțională. Curtea a găsit-o bună, fără ilegalități. PSD a trimis-o la Cotroceni pentru promulgare.Finalul deja se întrevede, căci Iohannis a returnat-o Parlamentului spre analiză și vot final. Pierzând majoritatea, social democrații știu la ce să se aștepte. Murdar sau nu, a fost doar un joc de temporizare, căci Iohannis știa că va ieși modificată după cum va vrea PNL. Totul a fost premeditat, nu există dubii. Pe de altă parte, din cele 5 milioane de pensionari, nu toți sunt simpatizanți PSD. Sunt și fani de-ai lui Barna, Orban și Cioloș. Legea îi va afecta și pe ei. Este de înțeles că au votat împotriva PSD, dar acum văd cum este să fi votat, de fapt, împotriva propriilor buzunare. La ce se așteptau ?

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe